Când m-am gândit să merg în vacanță în Egipt, mi-am imaginat că voi petrece zile leneșe pe plajă, explorând piramidele și savurând mâncare locală delicioasă. Nu m-am așteptat însă ca vacanța mea să devină o adevărată comedie, plină de peripeții și momente amuzante. Iată cum a devenit vacanța mea în Egipt un amestec de neprevăzut și râs.
- Micul dejun cu „surprize”
Primul semn că vacanța mea nu avea să fie una obișnuită a venit dimineața, la micul dejun. După un zbor lung și obositor, am ajuns la hotel și, după un scurt somn, am mers să servesc masa. La bufetul de mic dejun, am dat peste o ofertă impresionantă de mâncăruri tradiționale egiptene: feluri de mâncare necunoscute, dar totuși apetisante. Am încercat un fel de omletă cu brânză locală și „baladi” (un tip de pâine egipteană), iar gustul a fost… surprinzător. Ceva între pizza și o mămăligă prăjită. M-am gândit că poate e doar o primă impresie greșită, dar am realizat repede că „surprizele culinare” erau doar la început.
- Aventura cu camelul la Piramidele din Giza
După o dimineață de răsfăț culinar, am decis să vizitez celebrele Piramide din Giza. Am ajuns acolo cu ghidul nostru, dar am primit o „surpriză” și mai mare: o plimbare pe camilă! Evident, nu am refuzat, căci ce altă ocazie mai aveam să mă plimb pe un camilă, chiar lângă piramide? Din păcate, camila pe care am primit-o nu a fost deloc încântată de idee. Mi-a făcut o „prezentare de forță” când a început să se ridice în picioare. Camila se ridica, iar eu eram în aer, cu o panică amuzantă pe față, fără să știu dacă mă voi prăbuși înapoi pe pământ sau dacă mă voi „plimba” dintr-o parte în alta, ca un balon.
După ce am reușit cu greu să îmi găsesc echilibrul, am pornit într-o „plimbare de neuitat” printre piramide, cu camila protestând la fiecare pas. Pe drum, m-am gândit că piramidele sunt impresionante, dar camila, mai ales „viziunea” ei obosită, a fost fără îndoială „atracția principală”.
- „Desertul” din desert
După o experiență de neuitat cu camila, am decis să fac un tur al deșertului. Sună interesant, nu-i așa? M-am așezat pe un ATV și am pornit în expediție, gândindu-mă că voi descoperi peisaje spectaculoase deșertice și o oază de liniște. Ce am descoperit, însă, a fost un „deșert” mult mai puțin idilic decât m-am așteptat. După ce am făcut câteva sute de metri, mi-am dat seama că m-am rătăcit într-un labirint de dune, iar ghidul nostru – mult prea entuziasmat de „viteza” noastră – nu mai știa care era direcția corectă. După un „mini-maraton” prin deșert, am ajuns într-o zonă unde am întâlnit un alt grup de turiști, care erau într-o situație și mai amuzantă: se rătăciseră și ei! Am făcut toți un selfie, râzând cu gura până la urechi, și am aflat că „deșertul” poate fi cu adevărat un loc plin de peripeții.
- Aventura cu mâncarea egipteană (și o mică „accident” gastronomic)
Odată ajunsă la restaurantul hotelului, am decis să încerc o mâncare tradițională, mai ales că am auzit multe despre faimoasele preparate egiptene. Am comandat „koshari”, un fel de mâncare pe bază de orez, paste, linte și sos. Sună simplu, dar gustul a fost… un pic prea „intens”. Cu toate că am apreciat mult încercarea de a încerca ceva autentic, am început să simt o „revoluție gastronomică” în stomac. M-am uitat speriată la farfuria mea, care părea să se transforme într-o mică „furtună” de arome și condimente, și m-am gândit că poate ar trebui să înlocuiesc „bucuria culinară” cu o mică plimbare. Poate că mâncarea egipteană este delicioasă, dar pentru mine a fost o lecție despre cum să îți asculți stomacul.
- Călătorind cu taxiul în Cairo
Ultima mea „mare” aventură a fost în Cairo, unde am decis să iau un taxi pentru a explora orașul. Ce nu știam atunci era că taxiurile din Cairo sunt… unică experiență în sine. După ce am urcat într-un taxi (care nu avea nici un fel de taximetru și care semăna cu o mașină din anii ’90), am început să înțeleg ce înseamnă „haosul organizat” din Cairo. Șoferul a început să meargă printre mașini ca un adevărat campion la Formula 1, dar în mijlocul traficului haotic. Am trecut printr-o „avalanșă” de claxoane, iar la un moment dat, am simțit că dacă nu țin strâns centura de siguranță, voi ajunge direct în „lumea de dincolo”. Călătoria mi-a dat fiori, dar, în același timp, m-a făcut să râd de fiecare dată când mă uitam la privirea unui alt pasager, care părea total indiferent de pericolele din jur.
- Încheierea vacanței – cu un zâmbet larg pe față
În final, vacanța mea în Egipt a fost plină de peripeții și momente hilare. De la camilele încăpățânate la experiențele culinare de neuitat și la haosul din Cairo, totul a fost o aventură unică. Chiar și atunci când am avut senzația că totul o ia razna, am realizat că acestea erau momentele care făceau vacanța să fie atât de specială și de memorabilă. Cu un zâmbet larg pe față și multe povești de spus acasă, am plecat din Egipt cu amintiri care mă vor face să râd pentru mult timp de acum înainte.
